Cum să cucerești fetele

Din start mi se pare o idee tâmpită, pentru că e de prost gust să pui toate fetele la un loc și apoi să încerci să găsești rețeta succesului, de parcă o asemenea aberație, chiar de-ar exista, ar merge pe toată lumea. La fel de stupid mi se pare să-i pui pe toți bărbații la un loc și apoi să generalizezi, judecându-i pe toți după tiparul unuia. Măi fetelor, nu există bărbați perfecți, dar nu-s toți porci, dacă voi aveți gusturi dubioase și dați numai de același tip, e treaba voastră, nu i-ați încercat pe toți ca să vedeți ce și cum. Nu că v-aș recomanda asta, zic așa, ca să nu mai bateți câmpii cu grație. Revenind însă la această extraordinară invenție care permite bărbaților să cucerească toate fetele, trebuie să spun că am avut parte de iluminare nicăieri altundeva decât în autobuz!

Veneam de-acasă, cu geanta pe un umăr și laptopul pe celălalt și două valize la picioarele mele, pe care le păzeam ca să nu se plimbe nestingherite pe culoarul autobuzului. Lângă mine, 2 tipi; unul mai înalt și destul de solid, celălalt mic de tot și cu o față de copil, nu i-aș fi dat mai mult de 16 ani. Nu-mi place să trag cu urechea, dar atunci când autobuzul e plin de oameni, iar cei de lângă vorbesc suficient de tare cât să-i auzi din celălalt capăt, e practic imposibil să nu fii martor la discuția lor. Cum n-aveam nici căști ca să pot asculta muzică, a trebuit să ascult timp de un sfert de oră povestea de vitejie și ingeniozitate a celui mic, care-i spunea celuilalt o întâmplare petrecută recent. Se făcea că ăsta micu’ și un prieten de-al lui (îmi și imaginez că era la fel de copil ca ăsta, la aspect și minte) erau în club, ca „băeții”. Bineînțeles că vorbea fără accent moldovenesc pentru că deh, e-o rușine să te-audă cineva vorbind cu „șî”. Nu, nu era din sud, spusese în ce oraș era clubul în care fusese cu pretenașul său în weekend, acasă. Din vorbă în vorbă, ăsta povestește ce sfat nemaipomenit i-a dat tipului ca s-o agațe pe una la bar; culmea e că a și mers poanta, așa stupidă cum era. Eu mă abțineam să nu râd, ca să nu mă dau de gol c-am auzit tot, și mă gândeam cum dracu’ pică unele și-s fascinate de asemenea abordări.

Și cum meditam eu așa, numa’ îl aud pe ăsta micu’ spunându-și mândru concluzia: Mă, ca să cucerești fetele, trebuie să fii, mă, creativ! În momentul ăla mi-am mușcat obrajii pe interior ca să nu râd, nu neapărat din cauza ideii și concluziei sale, cât a raționamentului idiot cum că, dacă una mușcă momeala, mai mult ca sigur așa le dai pe toate gata. Cred că de-aici pleacă atitudinile stupide și remarca arhicunoscută: Nimeni nu le înțelege pe femei. Păi cum naiba să înțelegi O femeie dacă tu le tratezi pe toate la fel, plecând de la un prototip și analizându-le pe toate în consecință. E normal ca lumea să reacționeze diferit, ca unele să prefere să fie agățate cu prostii de-astea luate de prin filmele cu adolescenți, altele să-ți verse băutura în cap sau să se prefacă în continuare că nu exiști.

Am coborât frumușel din autobuz în stație și văd că și cei doi coboară odată cu mine, mergând și ei tot la cămin. Deja am menționat câte bagaje aveam și vă imaginați că, venind de-acasă, nu erau nici pe departe ușoare. Am luat-o înainte ca Wonder Woman, cu câte o valiză în fiecare mână, încercând din greu să nu le scap. La un moment dat, m-am oprit ca să schimb valizele dintr-o mână în alta și văd că cei doi veneau din spate și se uitau cu ochi mari și uimiți la mine, ca vițeii la poartă nouă, observând că mă chinuiam din greu și mă înroșisem probabil la față, dar neschițând un gest pentru a mă ajuta. M-am obișnuit cu ideea că politețea e-o floare rară, așa că n-am așteptat să-mi sară în ajutor și am luat-o din nou, la pas. Ajunsă în cămin,  am început să trag din greu pentru a ajunge la etajul 2. Când să ajung acolo, însă, o fată slăbuță și micuță de statură care venea din spatele meu de la etajul 1, mă oprește și mă întreabă dacă poate să mă ajute. Am zâmbit cât am putut de frumos, i-am mulțumit și i-am spus că aici mă opresc, nu urc mai sus. I-am mulțumit iar și mi-am dat seama că, de fapt, curtoazia n-a murit, și că aș fi preferat de 1000 de ori s-o invit la o cafea pe fata de care vă ziceam mai sus decât să mă las impresionată de „ingeniozitatea” copilului lăudăros.

Așa că, dragii mei, nu există o cale sigură de a cuceri o femeie, dar politețea deschide foarte, foarte multe uși. Asta-i diferența dintre băieței și bărbați: băieții vor să le impresioneze pe toate, să se joace, să se bage în față, pentru a da gata pe cineva, pentru a-și mângâia ego-ul, pe când bărbații știu că aceeași cale nu va duce în locuri diferite și că, dacă vor să cucerească O femeie, trebuie să se muleze în funcție de cerințele acesteia și să o trateze ca pe o individualitate, nu ca pe încă o parte estompată a unui întreg.

559127_456077121093187_742825614_n

Vorbe, multe vorbe

Ți-am promis vrute și nevrute, am făcut planuri fantastice, cu gândul să te impresionez, dar o secundă nu mi-a trecut prin cap să le și pun în practică; nu voiam să călătoresc cu tine pe-o autostradă, către răsărit, până la sfârșitul timpului, am vrut doar să-ți orbesc simțurile pe moment ca să te pot juca pe degete. Nu pentru mult, mă plictisesc repede, îmi pierd mințile dacă stau prea mult cu aceeași persoană în același loc, voiam doar să mă distrez. Nu voiam să avem un început și un sfârșit, voiam doar câteva momente de neuitat din care să-mi trag energia pentru viitoarele cuceriri. Așa-i, sunt un egoist încrezut și mă joc cu sentimentele tale și ale celor de felul tău, naivele care au impresia că prințul viselor va veni pe-un cal alb, cu o floare la butonieră, un zâmbet sincer și o inimă iubitoare, gata să vă primească cu brațele deschise.

Chiar vă așteptați ca primul necunoscut care vi se prezintă și se preface a fi interesat, să vă ofere un inel cu diamant și să vă ducă la castelul său? Pe bune?! Și apoi eu sunt acuzat că vă fur mințile și vă amăgesc, că nu mă țin de promisiuni și vă părăsesc pe toate, lăsându-vă cu speranța zdrobită și încrederea la pământ. Cum să nu-mi vină să dispar când vă văd atât de ușor de păcălit, când sunteți atât de credule și vă legați singure la ochi, așteptând să vă ghidez eu pe drumul cel bun? N-o fi frumos ceea ce fac, dar nu mă pot abține, și la urma urmei, asta vă mai ajută să creșteți și să vă mai scuturați de iluziile stupide pe care vi le formați despre viață; situația e urâtă, dar vedeți partea plină a paharului, acum aveți mai multă minte și data viitoare n-am să vă pot fraieri la fel de ușor.

Pentru că tot eu am să încerc, sub aceeași imagine sau poate o alta, să vă duc iar de nas, să mă joc un pic cu voi; dacă văd că rezistați pe baricade și nu vă dați impresionate, atunci îmi accept înfrângerea și fug spre-o altă naivă abia ieșită în lume, pe care s-o inițiez în ale dragostei. Loialitatea-i moartă, trăiască ispita. Cel puțin asta-i deviza mea, și merge în cele mai multe cazuri, deși voi nu vă dați seama ce faceți la început. Cine-a zis că dragostea-i oarbă a spus-o metaforic, nu s-a gândit că sunt fete ca voi, cărora le place să se dea cu capul de perete până-și croiesc pe-acolo drumul, când ușa e la câțiva metri de ele, mascată de întuneric. Știu, ați vrea să fiți strânse în brațe, alintate, să vă spun că îmi pare rău, că m-am îndrăgostit cu adevărat și regret c-am început povestea cu o minciună; n-o să se întâmple, sunt cinic. Suntem cinici, dar voi nu vedeți. Sau nu vreți să vedeți.

Sufletul se reflectă cel mai bine în trăsăturile chipului; dacă ați privi mai atent, de pe marginea drumului unde stați părăsite acum, spre șuvoiul de oameni care se perindă în fața voastră și așteaptă să vă înghită, v-ați da seama că instinctele voastre urlă ca niște alarme enervante, când dau peste tipi ca mine. Pentru că suntem mai mulți, aceeași deviză, mai multe fețe. E păcăleala autentică, îmbrăcată în haine sport și zâmbind viclean. Dar voi vă încăpățânați să nu deschideți ochii, sperând că veți fi purtate de… vânt, poate? Că tot e cel mai bun mesager, el îmi poartă cuvintele atât de goale – dar de efect – și tot el vă susură în ureche adevărul pe care voi îl blocați în afara voastră. Lăsați-o baltă și încredeți-vă în propriile puteri și-n propriile instincte, căci ele-s sursa sufletului vostru păcălit; schimbați tactica dacă nu vreți să pierdeți din nou și vă doriți ceva mai bun. Dacă nu, măcar opuneți puțină rezistență, faceți și voi jocul mai interesant. Că până și eu mă satur să-mi picați ca muștele în plasă.

1920103_357351644403782_368121177_n

Fericirea se măsoare în zâmbete

Nu știu cine-a zis că nu poți obține mereu ceea ce vrei, dar a zis prost – uite dovada, te am pe tine, jumătatea mea perfectă de portocală, iar asta-i tot ce mi-am dorit. Nu roși, știi bine că așa e, crede-mă când îți spun că nu aș fi putut găsi pe cineva mai potrivit ca tine. Normal că n-ai să te supui și-ai să mă contrazici, îți place ție să faci pe modesta, dar eu văd cum îți strălucesc ochii și ți se agață colțurile buzelor de urechi. Hai, fie, nu mai ține închise în tine cuvintele, spune-mi că n-am dreptate, alintă-te, spune-mi că exagerez.  Dar tu știi bine că nu te mint, dragostea adevărată nu minte, tu mi-ai zis asta, ți-amintești? M-ai pus să-ți jur că, indiferent de cât de incomod și dureros ar fi, am să-ți spun adevărul în locul unor minciunele nevinovate; așa că iată-l: sunt condamnat să te iubesc și vaaai, cât de rău îmi pare! Cui nu i-ar părea, tre’ să fie tare dificil să iubești și să fii iubit, să te trezești în miez de noapte panicat și să simți o mână gingașă, dar fermă, care te strânge de umăr și te liniștește automat, să fii strâns în brațe cu toată puterea unei vrăbiuțe, să-ți clădești visele cu ajutorul ei; n-am ce zice, e supranaturală treaba, cred că sunt extraterestru… sau fantomă? Râzi tu acum, dar știu că alergăm de mână spre aceleași iluzii; și mai știu că le vom atinge, orice-ar fi, pentru că noi putem, ce-mi pasă mie dacă pot alții sau nu?! Dacă mă mai întrerupi încep să-ți spun soarele meu, știu cât de mult urăști apelativul ăsta; hai nu te încrunta, ești la fel de adorabilă și când te uiți îmbufnată la mine, nu doar când te trezești dimineața și te întinzi ca o pisică leneșă. Nu te dezlănțui acum, nu încerca să zici că nu ești o alintată sau nu-ți amintești cum te întinzi peste mine când încerc să mă dau jos din pat ca apoi să te trezesc; uite, iar ai făcut fața aceea pe care o ador, tu și pinguinii ce mai sunteți drăgălași tot timpul. Ups, trebuie s-ajung la serviciu, o iau din loc în 3 minute, până atunci îți mai spun 3 lucruri pe care n-ai voie să le uiți: 1. Dacă bucuriile care mi se nasc în suflet de fiecare dată când mi-apari în minte sau în fața ochilor mi-ar ascunde fiecare o monedă sub pernă, acum aș fi milionar! 2. Ești frumoasă, și nu pentru doar pentru că te-a înzestrat mama natură și-ți pui în valoare atu-urile prin diferite ținute și machiaje; ești cea mai frumoasă în tricoul meu larg și verde, care-ți vine aproape până la genunchi; ești cea mai frumoasă la orice oră, pentru că sufletul tău nu doarme și e din ce în ce mai frumos. 3. N-am nevoie să mai cercetez piața, cum ironic îmi sugerezi tu când ești supărată, nu ești o pereche de blugi pe care o găsesc într-un magazin și-i spun vânzătoarei s-o țină deoparte, pentru că vreau să mai arunc o privire și la alte modele; te-am găsit, măsura perfectă, modelul perfect, dacă aș crede în vreo entitate superioară, aș zice că te-a croit exact pentru mine. Iar când te văd acum zâmbind cu indulgență nu pot decât să cad la picioarele tale și să-ți mulțumesc, că te-ai lăsat găsită, că m-ai păstrat. A, și, ți-am zis azi cât de mult te iubesc?

5939_608056539228577_733455142_n