Citim și noi anul ăsta?

Pe la sfârșitul lui decembrie anul trecut am găsit o poză pe 9gag și m-am entuziasmat teribil: era o provocare parcă scrisă pentru mine (știu că de fapt îmi juca imaginația feste): Reading Challenge. Cum eu sunt obsedată de cărți și îmi place să citesc oriunde și oricând, mi-am zis: clar, CHALLENGE ACCEPTED! Mă simțeam mai ceva ca Barney atunci când își arunca singur provocări. În ce constă acest joc? Anul ăsta, 2015, trebuie să citesc 50 de cărți, fiecare fiind aleasă după un criteriu stabilit de lista din fotografie: să citesc o carte care să aibă mai mult de 500 de pagini, să citesc o alta după care s-a făcut și film sau una scrisă de o femeie. Astea-s doar câteva exemple, vă las aici poza s-o analizați voi singuri, poate vă atrage și acceptați și voi provocarea:Who-is-brave-enough-to-accept-it

Așa că mi-am început anul citind o carte scrisă de Alistair MacLean, pentru că nu mai citisem nimic de el și asta era una din condiții. Nu le-am luat la rând, am vrut să-mi încep provocarea cu dreptul și să descoperă un autor nou, citind o carte pe care mi-o recomandaseră părinții: Unde se avântă vulturii. Autorul a lucrat la carte și la scenariul pentru film în același timp, atât romanul cât și producția cinematografică fiind foarte apreciate de către public. Mărturisesc că abia aștept să văd filmul, joacă și Clint Eastwood și nu pot să ratez așa ceva – de curând am început să-i iau filmele la rând, de la western-uri și până la cele mai recente. Revenind la carte: dacă vă plac thriller-ele, ba chiar cele cu spioni, asta-i alegerea perfectă, găsiți aici tot ce v-ați putea dori de la o carte care să aparțină acestui gen: suspans care să-ți bubuie în urechi pe măsură ce mor personajele, o echipă de spioni aparținând Forțelor Speciale Britanice care vrea să ajungă în fortăreața unde-și au sediul serviciile secrete germane pentru a salva un general căzut în mâinile dușmanului, agenți dubli, explozii, un pic de cacealma, totul pe fundalul celui de-al doilea război mondial.

Cartea asta e aventură de la cap la coadă, dacă n-ar fi fost atâtea greșeli de gramatică în ediția asta veche (nu că astea noi n-ar avea), cred că o citeam pe nerăsuflate. Așa a trebuit să mă mai opresc pentru a mai corecta pe ici pe colo. Povestea începe super palpitant, un avion se strecoară printre nori și taie întunericul, având misiunea de a lăsa o echipă formată din 7 membri cât mai aproape de Schloss Adler (Castelul Vulturilor), o fortăreață impenetrabilă unde generalul Carnaby este ținut prizonier. Pentru că acesta deține informații de o importanță colosală pentru desfășurarea războiului, englezii nu ezită să-și trimită cei mai buni oameni pentru a-l salva pe american din gura lupului. Din primul capitol ești deja aruncat în atmosfera înghețată și periculoasă a acestei misiuni secrete, care întâmpină obstacole nu doar din exterior, ci și din interior. Schaffer, Harrod, Carraciola, Christiansen, Thomas și Torrance-Smythe, conduși de maiorul Smith, trebuie să-și apere spatele unul altuia în încercarea de a se strecura nevăzuți într-un castel plin de inamici

Când primul membru din echipă moare în condiții suspecte, maiorul Smith se vede nevoit să se încreadă doar într-unul din camarazii săi, pentru a duce misiunea la bun sfârșit. Spre norocul lui și pentru a condimenta și mai tare o acțiune deja plină de surprize și întorsături de situație, autorul ne oferă și 2 personaje feminine, care îl ajută pe Smith să pătrundă în castel. Acțiunea evoluează exact cum nu s-ar aștepta nimeni, sunt momente când nu mai știi ce și pe cine să crezi. Iar ăsta e meritul unui scriitor care nu s-a complicat să descrie pe zeci de pagini peisajele montane care precis erau superbe, ci s-a concentrat pe conturarea personajelor și pe mascarea detaliilor care ar fi putut să-l facă pe cititor să se prindă mai repede. Îmi place tare mult stilul lui, alert, antrenant, nu se împiedică în sute de metafore, ci oferă tot felul de situații limită și soluții apărute parcă de nicăieri. Cartea asta are puls. De aceea v-o recomand cu drag.

În plus, pe lângă stilul ușor de citit și care te cucerește imediat, mai avem și o poveste super încurcată, dar bine gândită. Îmi place tensiunea în care se desfășoară toată misiunea, îmi place dualitatea personajelor și îmi place umorul autorului, care își înzestrează unele personaje cu spiritul glumeț ce nu pare a se potrivi cu gravitatea situației, dar care smulge totuși zâmbete și mai calmează ritmul inimii. Personajele sunt geniale, cel puțin unele, n-ai cum să nu te atașezi de ele și să nu ții cu ele atunci când mai mai că pică în prăpastie sau sunt împușcate de nemți. Nu pot să intru în detalii și să le descriu pentru că astfel aș dezvălui care-s alea bune și care-s cârtițele ce merită să moară în chinuri. Vă invit să descoperiți singuri cei mai tari spioni, James Bond e copilaș pe lângă unii din ei. Cartea nu e foarte voluminoasă, are vreo 250 de pagini, cel puțin în ediția mea unde fontul e foarte mare. O puteți citi în 2-3 ore lejer, apoi puteți viziona filmul care e sigur la fel de bun.

unde-se-avanta-vulturii

Aceasta este prima carte pe care am citit-o pentru Reading Challenge și anul acesta îmi voi umple blog-ul cu recenzii la următoarele romane, ca să vedeți că iau provocarea în serios și o duc la capăt! Știu deja care e următoarea carte, pe care am ales-o după primul criteriu: să aibă mai mult de 500 de pagini. E scrisă de Dostoievski și sunt convinsă că o să-mi placă la nebunie, rușii au o literatură excelentă și deja sunt familiarizată cu opera acestui autor. N-am să trișez alegând o carte după 2 criterii, ca să împușc 2 iepuri dintr-o lovitură. 50 de cărți trebuie, 50 să fie! Dacă vă place ideea, vă invit, ba nu, vă provoc să faceți același lucru: n-am avans mare, doar o carte și 19 zile, mai sunt o grămadă de săptămâni în care aveți timp să răsfoiți 50 de cărți! Urați-mi succes și ne-auzim când termin cartea cu numărul 2.

One down, 49 more to go!

fratii-karamazov-top-10_11855_1_1326125720