Reading Challenge – Part V: Elevul Dima dintr-a șaptea

Întotdeauna există cărți pe care nu le-ai citit la timpul potrivit și de care te ferești apoi, gândind că-s cărți pentru copii sau adolescenți și tu deja nu te mai cobori la acest nivel. Cel puțin așa am auzit că fac oamenii normali, mie-mi place la nebunie să citesc cărțile adolescenței pe care nu le-am savurat atunci când ar fi trebuit, teoretic. De exemplu, Elevul Dima dintr-a șaptea: asta e o carte pe care cei mai mulți au citit-o la liceu sau poate în gimnaziu, eu iată că o citesc la 22 de ani, la dubla recomandare a prietenei mele Arina și a prietenului meu. Bifând astfel al cincilea criteriu pentru Reading Challenge, am reușit să devorez în jur de 450 de pagini de aventuri și evenimente extraordinare petrecute în viața unor adolescenți îndrăgostiți de propriul ideal: A.R.P.E.T.. Prefața lui Marius Chivu îi avertizează din prima pe cei nostalgici că e posibil să privească puțin sceptic acest roman, din cauza patetismului și a tonului moralizator al poveștii, dar eu am avantajul de a nu fi cunoscut această poveste de dinainte, așa că am citit totul cu cea mai mare nerăbdare și încântare. Copiii ăștia sunt atât de plini de viață, totul pare o adevărată sărbătoare atunci când ei își pun mintea la contribuție și încep să-și facă planuri. Cei aproape 2 ani de liceu pe durata cărora este urmărită povestea lui Grig și a prietenilor săi sunt plini de pasiune și planuri date peste cap, de rebeliuni și iubiri eterne care se sting însă sub cortina anilor. Mi-a plăcut la nebunie, chiar dacă pe alocuri eroii sunt cam exagerați, sunt la vârsta la care-și permit să promită stelele și luna, să amenințe și să recurgă la măsuri extreme, căci sunt tineri, frumoși, n-au dat încă de greu și cred că tot ce zboară se mănâncă și orice nedreptate poate fi pedepsită.

Nici nu știu ce m-a cucerit din prima, atmosfera retro a poveștii, romantismul legăturii dintre Lotte și Dima, ritmul super antrenant al povestirii, mai ales în prima jumătate sau scriitura simplă dar atractivă a lui Drumeș. De fapt, cred că cel mai mult și mai mult mi-au plăcut dialogurile, unele pline de umor și foarte colorate, altele pline de patos și înfierbântate (să vedeți voi declarații de dragoste), dar toate la fel de plăcute. Sunt câteva replici cel puțin, mai ales în discuții dintre Dima și Magotu sau Dima și pictorul Ropală, absolut uluitoare, cred că n-am să le uit niciodată. Pe cât de tare m-au amuzat dialogurile dintre colegi, pe atât de tare m-au uimit perspicacitatea și voința unora dintre ei, transpuse atât de bine în cuvinte mai mult sau mai puțin meșteșugite. Dima e catalizatorul întregului grup de adolescenți gata să plece în expediția transoceanică pentru a găsi întâi o comoară materială, schimbându-și apoi țelul în unul mult mai măreț, dar periculos. Lotte, personajul feminin cel mai bine ilustrat – doar e iubita lui Dima, nu? – este cuceritoare prin candoare și încăpățânare, am îndrăgit-o așa, naivă, căci încrederea ei oarbă în alesul inimii sale nu era chiar tot timpul justificabilă. Dar pe mine nu m-a impresionat cuplul poveștii cât au făcut-o personaje ca Rogvaiv, Magotu sau micul Șoimaru. Și Basu, să nu uit de Basu, frumos personaj, frumoasă evoluție. Surprinzător, n-am avut un personaj preferat, mi-au plăcut aceștia pe care i-am înșiruit, probabil pentru că mai bine de jumătate din carte pune accent pe grup, pe ce pot face oamenii dacă se unesc, pe organizarea îndrăzneață a unui grup de copii și strălucitoarea inițiativă a unui tânăr curajos, dar prea idealist.

Cartea asta emană energie, emoție, adolescență învăluită în vis, e o plăcere să fii alături de Dima, care își spune povestea cu atâta încredere și înverșunare. Mi-a plăcut schimbarea de ritm, pe măsură ce treaba devine mai serioasă și amenință să ia proporții catastrofale, pe atât de mult se accelerează evenimentele din viața lui Dima. Cam jumătate din carte acoperă aproape 1 an din viața lui Dima, în timp ce a doua parte se concentrează exclusiv pe fapta ce declanșează căderea A.R.P.E.T.-ului, anume revolta din timpul orei de istorie, și urmările acesteia. Cea de-a doua jumătate înfățișează evenimentele petrecute de la sfârșitul lui octombrie și până la 1 decembrie, exceptând ultimele 50 de pagini care fac un salt temporal și ne duc la 15 ani după faimoasa grevă. Astfel, planurile lui Grig și ale acoliților săi de a pleca într-o expediție și toate măsurile luate pentru a întreprinde această acțiune, dar și educația sa sentimentală ocupă doar jumătate din roman, în timp ce ieșirea din adolescență și conștientizarea idealului năruit sunt mai atent analizate și expuse în cea de-a doua. Din adolescentul visător și plin de iluzii nu mai rămâne decât un mausoleu în ruine, căci anii își spun mereu cuvântul, iar încercările celor sus-puși de a înăbuși din fașă orice spirit mai răsărit, ce ar putea să o ia pe o cale greșită și să influențeze astfel și pe alții, nu dau greș nici de această dată. E greu să-ți faci dreptate atunci când cel cu care te confrunți are un statut ce nu-ți permite nici să ridici ochii spre tronul său. Dima e cu adevărat un spirit întreprinzător, are material de lider, dar încă nu s-a lovit de realitate ca să vadă cum merg de fapt lucrurile pe lume, de aici și drama sa înduioșătoare.

Dar, ca orice adolescent, el tinde să ia puțin lucrurile în tragic, cum s-ar zice, spre final ajunge chiar să apeleze la niște acțiuni incredibile, deloc nu m-aș fi așteptat la asta venind din partea lui. Însă evoluția caracterului său este în conformitate cu felul în care se manifestase încă de la început, influențat fiind de cărțile pe care le citise și întrebările care-l rodeau. Combinația asta reușită de personaje și evenimente și, mai ales, stilul scriitorului te fac să urmărești cu interes povestea, să solidarizezi cu necazurile celor pe care ți-ar fi plăcut să-i cunoști în adolescența ta și să nu-i mai uiți apoi. Bineînțeles, unele coincidențe sunt absolut incredibile, parcă nici nu-ți mai vine să crezi pe cine mai ajunge Dima să cunoască, dar hei, de câte ori nu vi s-a întâmplat să spuneți „ce mică e lumea!”, după ce ați aflat că sunteți de fapt vecini cu cea mai bună prietenă a fostei colege de cameră de pe vremea anilor de licență. Astfel de mici coincidențe mă fac să cred în povestea lui Drumeș, care are atu-ul de a capta imediat atenția cititorilor,  așa că i se iartă orice alt amănunt de ordin stilistic sau ce ține de verosimilitate. Eu recomand romanul nu doar celor care, la fel ca mine, ori nu l-au citit la timp ori nu au aflat încă de el, ci și celor care deja au trăit această aventură alături de Dima și A.R.P.E.T., dar au uitat cât e de important să lupți pentru idealul tău și să-ți asculți intuiția. Cred că o a doua lectură poate să te ajute mult mai mult atunci când vine vorba de a alege ce e cu adevărat important în mesajul transmis de o poveste, de aceea voi reciti cu siguranță această carte! Vă invit să faceți același lucru, lectură plăcută!

Elevul-Dima-dintr-a-saptea2a3e3

Anunțuri

7 gânduri despre „Reading Challenge – Part V: Elevul Dima dintr-a șaptea

  1. Pingback: CINEPUB: platforma online de filme romanesti | Movie Zone

  2. Pingback: Urzeala bloggerilor…is coming | Movie Zone

  3. Pingback: Un nou tip de leapsa | Movie Zone

  4. Pingback: Leapsa cu intrebari de cinefil | Movie Zone

  5. Pingback: Leapsa cinefila: Filme ce le astepti in 2016 | Movie Zone

  6. Pingback: Leapșa Cinefilă | Cerșetor De Zâmbete

  7. Pingback: Leapsa cinefila: Descrie un film prin emoticoane :) – Movie Zone

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s