Reading Challenge XLI – Portocaliul este noul negru

A book based on or turned into a TV show – iată un criteriu pentru care a trebuit să scormonesc un pic pe Google și prin propriile idei. Am ales până la urmă romanul lui Piper Kerman deoarece voiam oricum să urmăresc și serialul, așa că s-a potrivit perfect. Pot să spun din start că e o poveste care mi-a plăcut tare de tot și nu mă refer doar la evenimentele relatate în sine, ci includ aici personajele și felul atractiv prin care autoarea își povestește pățaniile, făcându-te foarte repede s-o simpatizezi. A little party never killed nobody, dar dacă la petrecerea aceea s-au consumat droguri, iar tu ai fost, indirect, cea care le-ai adus acolo, s-ar putea să faci un popas de câteva luni bune la pușcărie pentru trafic.

Piper Kerman este o tipă matură care ajunge să stea la închisoare pentru greșelile făcute în tinerețe – încurcându-se cu o tipă extrem de misterioasă și provocatoare, Piper se lasă cucerită și implicată în operațiunea cu droguri condusă de prietena ei și alți câțiva traficanți. Bineînțeles că toată gașca este prinsă, dar procesul este atât de îndelungat, încât descurcăreața blondă se vede nevoită să închisă la câțiva ani buni după comiterea infracțiunii. Logodită cu cel mai bun prieten, având o situație materială foarte bună și un cerc de prieteni mult mai… de încredere, Piper e azvârlită fără milă într-un penitenciar de femei, unde ajunge să-și reconsidere puțin părerile și perspectiva asupra vieții.

Că vă vine să credeți sau nu, isteața Piper nu doar că se adaptează la noul mediu, dar reușește să-și facă prietene și să înțeleagă tot răul pe care l-a putut produce prin felul necugetat de a se purta din tinerețe. Istorisind cu haz și, pe alocuri, regret, faptele la care a asistat cât a stat închisă, autoarea te atrage în universul „portocaliu” în care speri să nu ajungi vreodată (nu de alta, dar am impresia că sistemul penitenciar de la noi e mult mai groaznic). Cititorul ajunge să vadă prin ochii naratoarei toate noutățile și se adaptează odată cu ea, de aceea nu-ți vine să lași cartea din mână până nu o termini.

Închisă într-un loc în care îți sunt controlate toate părțile corpului după ce ieși din camera de vizită, Piper are timp berechet să-și revizuiască atitudinea și să absoarbă doar ce e util din nouaa experiență. Ne plângem că nu avem timp, dar și când ai prea mult și nu îl poți ocupa, ce faci? Te urci pe pereți sau încerci să găsești o modalitate de a-și păstra calmul și de a-ți proteja cât de cât demnitatea? Cartea e suspicios de bună și e plină de dialog, ceea ce o face ușor de citit; e ca un ghid al supraviețuirii în nicăieri. Prietenie, dragoste, trafic, sex, conflicte, curaj – vă mai trebuie și alte motive pentru a citi romanul?

res_24fe394aa0994434b5219afe8b4c20bc_450x450_j2hi