Reading Challenge XLV – Jurnalul unui adolescent timid

O carte a cărei acțiune se petrece în timpul liceului: multe opțiuni, grea alegere; dar până la urmă m-am orientat spre romanul care a inspirat unul din filmele mele preferate, pe care-l recomand cu drag: The Perks of Being a Wallflower. Povestea scrisă de Stephen Chbosky reprezintă una dintre acele rare combinații când personajele sunt extraordinare, întâmplările te țin cu sufletul la gură oricât ar părea de banale la început, iar felul în care scrie autorul pur și simplu te cucerește de la prima pagină. E și ușor să te regăsești într-o carte despre adolescenți care se maturizează, deoarece și tu ai fost la fel de traumatizat odată.

Charlie, noi acceptăm dragostea pe care credem că o merităm. 

Întreaga poveste apare sub forma unor scrisori pe care personajul principal le scrie unui prieten imaginar, încercând astfel să-și explice lui însuși anumite întâmplări, să deslușească anumite momente care n-au fost înțelese la început și, poate, să descopere lucruri despre propria-i viață. Aventura lui Charlie începe într-un mod fatidic, deoarece intră la liceu și nu are niciun prieten, amicul său sinucigându-se înainte de venirea noului an școlar. Traumatizat de un eveniment pe care nu-l prevăzuse, deoarece nu citise semnele, adolescentul timid încearcă încet încet să se adapteze la noul mediu social căruia îi este expus.

Spre norocul lui, își face doi prieteni din an terminal, Sam și Patrick, frați vitregi pe care ajunge să-i iubească la fel de mult ca pe propria-i familie. Cei doi îl introduc în grupul lor, iar Charlie trece prin fel de fel de experiențe care-l învață ce e prietenia adevărată, dragostea, durerea, gelozia și îi fac cunoștință cu drogurile, petrecerile și muzica bună. Intercalate printre aventurile sale cu frumoasa Sam și năstrușnicul Patrick, își fac loc cărțile recomandate de proful de literatură care sunt adevărate comori, intertextual vorbind. Dar zâmbetele fac loc și tragediei și durerii, pe măsură ce Charlie își descoperă sinele. Nu știu de când n-am mai plâns atât de mult la o carte, pare stupid pentru că deja știam povestea, dar nu poți să nu ai impresia că tu ești prietenul imaginar căruia iî sunt destinate scrisorile, cel care tace ca un mormânt și asimilează durerile și bucuriile ca un burete. Nu-i o carte de ratat, spor la citit!

jurnalul-unui-adolescent-timid

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s