Reading Challenge XLVIII – Trilogia New York-ului

Să-mi aleg o trilogie care să nu-mi consume 3 luni din an a fost destul de dificil, deoarece intenționez să termin provocarea anul acesta și mai am 2 criterii. Așa că, după îndelungi căutări, am ales Trilogia New York-ului, compusă din 3 romane care mi-au dat serioase bătăi de cap. Purtând nume precum Orașul de sticlă, Fantome și Camera încuiată, era clar că nu voi rezista tentației de a citi aceste opere care i-au adus recunoașterea lui Paul Auster la nivel internațional. Pe lângă firele narative extrem de încâlcite, Auster a reușit să inventeze un nou stil literar, care combină ficțiunea post-modernă cu romanul noir.

Primul roman se învârte în jurul unui scriitor de romane polițiste care, ironia sorții, devine detectiv la rândul lui și este târât într-un caz care ar putea aduce pe oricine în pragul nebuniei. Povestea mustește de elemente de intertextualitate, făcând adesea trimiteri la Don Quijote și povestea sa încâlcită. Cel de-al doilea roman gravitează de data aceasta în jurul unui detectiv veritabil, pe nume Blue, care e plătit să supravegheze un alt tip, pe nume Black. Pe cât de înnebunitoare este această pândă și jocul de-a șoarecele și pisica dintre cei doi, pe atât de confuz este finalul care te lasă cu gura căscată. Ai zice că-i simplă povestioară, dacă te-ai lua doar după numele de culori, nu?

Cel de-al treilea roman, favoritul meu din trilogie, este povestea unui scriitor care se trezește cu o moștenire neconvențională: toate operele scrise de prietenul său din copilărie, Fanshaw, pe care nevasta sa îndurerată i le pasează ca o ultimă dorință a dispărutului. Naratorul se vede nevoit să aleagă între a arunca munca de-o viață a prietenului său sau a-l cinsti luptând pentru publicarea lor, întipărind astfel pe veci în mintea tuturor numele său. Poveștile sunt cu atât mai grozave cu cât sunt spuse la persoana I și te simți invadat de aceleași neliniști și tulburări ca naratorii, ești una cu semnul de întrebare care se plimbă prin fața ochilor tăi fără ca tu să ai un răspuns autentic.

Mi-a plăcut să urmăresc traseele acestor personaje care sunt sau se transformă în detectivi, deoarece scriitura lui Auster este extrem de plăcută și te farmecă într-o anumită măsură. Nu mi-a plăcut Kafka extraordinar de mult dar l-am regăsit în acest stil complicat, în aceste enigme aparent fără rezolvare. Dacă vă plac povestirile pe mai multe niveluri și jocurile psihologice absolut incredibile, aceasta poate fi o alegere perfectă. Autorul meditează asupra ideii de identitate în fiecare dintre cele 3 romane, atacând adesea și condiția scriitorului, a eului narativ. Să te rătăcești într-un asemenea labirint plin de capcane și indicii înșelătoare poate fi o experiență plăcută, dacă mai și rămâi cu câteva idei în cap după.

bookpic-trilogia-new-york-ului-52284

Reading Challenge XLVII – Elizabeth a dispărut

O carte lansată anul acesta – am ales romanul de debut al Emmei Healey, Elizabeth a dispărut, nu doar pentru aprecierile primite din partea criticilor, ci mai ales pentru subiectul care părea extrem de interesant și pentru abordarea poveștii. O poveste spusă din perspectiva unei bătrânici de 80 și ceva de ani, care uită și ce a mâncat dimineață sau ce voia din cameră atunci când reușește să ajungă la etaj, după o luptă grea cu scările. Deși memoria de scurtă durată pare să-i pună probleme în mod constant, Maud are norocul de a avea în minte câteva amintiri întipărite adânc, de pe timpul când era copilă și trăia într-o Anglie bântuită de cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, în timp ce memoria i se încețoșează și își confundă nepoata Kathy cu fiica, Helen, reușește totuși să își aducă aminte de replici de prin anii 40, când purta conversații haioase cu sora sa mai mare.

Pentru a reuși să-și aducă aminte de lucruri esențiale și pentru a ști cam pe ce planetă trăiește, simpatica bătrânică își notează totul pe bilețele, de parcă ar fi varianta feminină și îmbătrânită a eroului din Memento. Problema survine atunci când Maud își dă seama că nu a mai văzut-o pe buna ei prietenă, Elizabeth, de zile întregi, ritual pe care niciuna din ele nu l-ar fi anulat fără un motiv extrem de serios. Bănuind că a dispărut și că fiul ei, antipaticul Peter, i-a făcut ceva sau a închis-o într-un azil, Maud încearcă din răsputeri să dea de prietena ei, apelând la tot felul de tertipuri atunci când mintea îi permite. Amestecate printre acțiunile ei de detectiv începător se află amintirile rupte dintr-un puzzle stricat de mult, de când era adolescentă și sora ei mai mare dispăruse fără urmă. Încercând să dea de Elizabeth, Maud își dă seama că poate rezolvarea acelui mister vechi de zeci de ani ar putea avea o influență asupra acestui caz.

Nimeni nu o crede, de aceea atitudinea și deciziile ei sunt tulburător de dureros de urmărit, deși ea le povestește într-un mod destul de hazliu. Râzi ca să nu plângi atunci când îți dai seama că începutul și sfârșitul vieții ei par a fi marcate de mistere de neelucidat, care implică persoane atât de importante din viața ei. Scriitura acestei autoare este minunată, ușor de urmărit și atât de atrăgătoare, nu-ți vine să lași cartea din mână până nu afli ce s-a întâmplat cu adevărat. Ar fi fascinantă o ecranizare, cu o minunată Judi Dench în rolul mamei și Julia Roberts în rolul lui Helen, femeia harnică și răbdătoare care are grijă de mama ei în fiecare zi, în timp ce fratele ei, Tom, vine o dată pe an în vizită, din Germania, părând desigur copilul permisiv care îi acordă mamei sale mai multă independență decât sâcâitoarea fiică rămasă acasă.

Garantez că o să vă placă rezolvarea poveștii, deși vă va lăsa cu un gust amar. Într-o poveste în care protagonista e bântuită de fantomele trecutului, de propria imaginație și de senzația apăsătoare că bătrânețea îi distruge memoria, veți descoperi că perseverența și iubirea pentru cei dragi pot să te ajute să treci și peste cele mai negre coșmaruri.

14099634_1786949218216964_183331727_n