Reading Challenge XLIX – Pentru legionari

„A book that takes place in your hometown” nu e chiar cel mai simplu criteriu, mai ales dacă provii dintr-un orășel micuț, care n-a servit drept sursă de inspirație pentru misterele niciunui autor. Cu toate acestea, trișând un pic, am ales o carte al cărei personaj principal s-a născut la Huși, unde și-a petrecut primii 18 ani. Deși în carte apar puține secvențe care se derulează la Huși, există o scenă mai pe la început care face trimitere la jurămintele unor copii făcute pe dealurile noastre pline de viță de vie. Autorul este nimeni altul decât Corneliu Zelea Codreanu, cel care a pus bazele mișcării legionare din România. Probabil unii dintre voi își amintesc numele lui de la lecțiile de istorie despre mișcările extremiste de dreapta, legionarii fiind adesea asimilați fasciștilor. Curios este că autorul susține sus și tare că mișcarea lor nu-și avea rădăcinile în doctrina lui Hitler, deoarece sâmburii care aveau să ducă la apariția Gărzii de Fier apăruseră cu mult înainte. 

Nu voi comenta valoarea istorică a informațiilor citite, pentru că există în mod clar o notă de subiectivitate în această carte pe care Codreanu o dedică „familiei legionare”. Mă voi abține și de la comentarii legate de normele gramaticale, evident diferite de cele pe care le folosim noi acum – deși pot să menționez că m-a surprins extraordinar de mult elocvența acestui om care, student la Drept (apoi avocat), a ajuns să conducă o mișcare atât de cunoscută. Cartea asta a fost precum un coș cu bomboane la care te întorci până le dai gata pe toate, deși ai promis să mănânci doar una pe zi. Mi-a plăcut mereu să citesc cărți istorice sau autobiografiile unor oameni care au marcat istoria (deși prefer beletristica), dar nu mă așteptam deloc să mă țină atât de tare în priză cartea unui om care a condus o mișcare cunoscută pentru atitudinea antisemită și antidemocrată. Citind cu interes poveștile lui Codreanu despre fondarea LANC (Liga Apărării Naționale Creștine), a Legiunii Arhanghelului Mihail și, ulterior, a Gărzii de Fier, mi-am dat seama cât de puternic este cuvântul. 

Din ce-am găsit pe Google despre el și din ce-mi mai amintesc vag despre Codreanu, conducătorul legionar e descris drept un tip propagandist, căruia îi plăceau manifestațiile teatrale (aduce a Hitler, nu?), motiv pentru care mergea prin sate călare pe un cal alb și îmbrăcat în costum național, câștigându-i astfel de partea lui pe țărani. Cartea însă spune altceva: autorul invocă dragostea nemuritoare pentru țară și pentru Dumnezeu drept motivul principal care l-a împins să se folosească atât de des de veșmântul popular. Descriind atrocitățile comise la adresa studenților din organizație (îmi vine greu să cred că românii au putut fi atât de jalnici și de barbari în lupta cu tineretul țării lor, indiferent de motiv), Codreanu menționează adesea cum jandarmii, poliția și alți angajați ai statului le puneau bețe în roate atunci când organizația lor încerca să se ridice pe propriile picioare. De aceea se vedeau nevoiți să recurgă ei la mersul pe cal sau pe jos pentru a intra în contact cu țăranii, care erau de multe ori împiedicați să ajungă la secțiile de votare sau la punctele de întâlnire unde îi așteptau membrii Legiunii.

Dacă îi citești cartea lui Zelea Codreanu, parcă ți se ia un văl de pe ochi și începi să realizezi motivul pentru care mișcările extremiste au putut să aibă atâta succes. Tu, ca pământean care trăiește în secolul al XXI-lea înconjurat de tehnologie și informații, te gândești cum au putut oamenii să urmeze un descreierat ca Hitler, care voia să șteargă de pe fața pământului un popor întreg. Dar dacă „Mein Kampf” e la fel de convingătoare precum „Pentru legionari”, parcă începi să pricepi măcar o clipă că o voce și un discurs pot să vrăjească mai puternic chiar și decât banii. Carisma lui Codreanu pulsează prin fiecare cuvânt pe care-l scrie, deși el nu se numește niciodată pe sine conducător suprem sau ceva de genul. Dedicarea lui, grija de neam, de patrie, naționalismul său exacerbat și fanatismul religios sunt atât de pregnante, scrise cu atâta patimă, încât îți vine greu să-l urăști sau să-l acuzi pentru ideile sale. Nu-i de mirare că în adunările sale a reușit să atragă atâția susținători.

„Democraţia nu se ocupă decât de asigurarea dreptului individului. De aceea asistăm în democraţie la o răsturnare formidabilă. Individul crede că poate să împieteze cu drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivităţii întregi, pe care poate să o încalce şi să o jupoaie. De aceea asistăm, în democraţie, la acest tablou sfâşietor, la această anarhie, în care individul nu voieşte să recunoască nimic deasupra interesului său personal.”

Oricât de greșite sunt unele idei, modul în care descrie politicianismul infect al anilor ’20 și ’30 este tulburător de fidel manierei în care am descrie noi clasa politică din zilele noastre. Lacomi, gata oricând să profite de cea mai mică ocazie de-a mai face un ban în plus pentru propriul buzunar, politicienii de atunci par să fie strămoșii celor din prezent, de parcă locurile în Parlament s-ar fi transmis pe cale ereditară. Naționalismul-creștin românesc propovăduit de Codreanu ca un mod de a lupta împotriva comunismului a prins și la anumite figuri importante din cercurile literare românești. Pe lângă renumitul profesor ieșean Cuza care a fondat LANC împreună cu Codreanu și ceilalți profesori care s-au înrolat în mișcare, au existat scriitori precum Eliade și Cioran, care au solidarizat cu această filosofie. Mai că îți ridică semne de întrebare, nu? 

Luciditatea lui e înspăimântătoare pe alocuri și mă îngrozesc de tratamentele pe care le descrie în carte ca fiind aplicate legionarilor. Asta e cu siguranță o altă versiune despre mișcarea legionară, una care m-a descumpănit și m-a zdruncinat puțin. Nu știam că legionarii ajunseseră să aibă atâta susținere din partea intelectualilor. Deși linia antisemită e condamnabilă indiferent de motivele pe care le invocă el, actele violente descrise în carte, dar și asasinarea sa sălbatică (care a dus la și mai multă brutalitate) sunt în continuare condamnabile. Nimeni n-ar trebui să aibă dreptul de a-i trata pe alții ca pe câini sau mai rău. 

Declarăm în fața lui Dumnezeu și a istoriei că violențele noastre au fost totdeauna de apărare și legitim răspuns. Inițiativa ilegalităților și a violențelor revine în întregime inamicilor noștri.” (Ion I. Moța)

corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-676x1024

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s