Nimic în miezul lui noiembrie

Zilele astea, Gabriel Berceanu de la Gazeta Sporturilor scrisese un articol foarte frumos și emoționant, în care consemna trăirile sale ca suporter al României, în vremurile demult apuse când noi îi băteam pe greci și-i lăsam în fața televizoarelor pe durata campionatelor mondiale. Toată lumea era optimistă până la începerea meciului de astăzi pentru că statistica ținea cu noi. Eu eram optimistă pentru că așa mi-e firea; deși, obiectiv vorbind, știu că șansele sunt mici, atunci când mă văd în fața televizorului parcă uit de orice și aștept cu sufletul la gură să joace băieții bine. Optimismul însă dăunează, dacă nu e întreținut cu rezultate. M-am amăgit ani de-a rândul cu naționala, pentru că n-am avut atâta noroc și minte cât s-o prind și urmăresc pe cea de Aur. Așa că n-am avut de ales decât să țin din toată inima cu echipele lui Pițurcă, ce au avut sclipiri, dar de mai multe ori scăpări. Mă gândeam după tragerile la sorți că meciurile vor fi zgârcite în goluri și pase frumoase, chiar îmi venise în cap ideea că vom câștiga barajul la penalty-uri. Ca de obicei, mi-am supraestimat naționala, din orgoliu de suporter și speranță de fan înrăit care vrea cu încăpățânare să aibă idoli din carne și oase. Din păcate, idolii mei în seara asta au fost jaloane. Din carton.

Am jucat prost; fără idei în construcție, fără o pregătire de bază a fazelor fixe (s-a văzut cum am luat golurile), fără nici cea mai mică inspirație. Am jucat în 10 doar 3 minute pe tabelă, dar 95 de minute în timp real. Sau poate chiar în 9, pentru că am avut 2 mâini moarte care n-au făcut absolut nimic, ba chiar au mai și încurcat jocul: Tănase și Cociș. De ce ar prefera cineva să joace cu melcul rătăcit pe numele lui Cristi Manelar Tănase, nu știu, cert este că omul pare lipit de primul 11, cred că întreaga echipă pornește de la el, e primul nume care apare înscris pe liste când se afișează titularii. Am fi putut juca cu Maxim, toată lumea probabil l-a așteptat pe teren, dar na, campionatul nemțesc nu e suficient de bun cât să trimită un titular la națională, nu e Stuttgart de nivelul Stelei pe care a bătut-o cu 5-1, de aceea Tănase e preferat în fața lui Maxim. Multe oale se vor sparge și în capul lui Raț, dar trebuie ținut cont, din nou, „că Cristinel” n-a făcut absolut nimic pentru a-l ajuta pe fundaș. Cuplul de mijlocași la închidere a fost, și el, complet depășit, Cociș nu știu ce caută la națională, iar Bourceanu joacă cam la mișto, cu gândul că acuși scapă de la Steaua. Nici Torje n-a fost mai strălucit, mijlocul nostru a fost mort.

Singurii care s-au zbătut au fost Marica, Stancu și Mățel. Pe Lobonț nu știu dacă-l pot acuza de ceva, Mitroglou e un vulpoi care dă 2 goluri dintr-o jumătate de ocazie. Aa, să nu uit de fundașii centrali care i-au lăsat pe greci să danseze la noi în careu nestingheriți. Ne mândream că suntem o echipă care știe să se apere, se pare că nici măcar de-atâta nu mai avem habar. 2 lucruri mai am de remarcat, pe lângă faptul că ne-au dat grecii goluri câte n-au dat în jumătate din meciurile din grupe: primul – terenul lor arăta de parcă fusese devastat de cârtițe sau cineva își culesese cartofii cu o zi înainte de meci (să vedeți cum or să folosească asta drept scuză românașii noștri); al doilea – avem cei mai jenanți și stupizi comentatori posibili. Analfabeți, lipsiți de idei, cu aceeași mentalitate păguboasă care-i devenită deviză în fotbalul românesc: vreau o minune! Oameni buni, dacă 90 de minute n-am avut nicio ocazie, decât golul căzut din cer al lui Stancu (cred că ăla poate fi numit minune), ce mai vreți? Cum puteți acuza arbitrajul pentru trageri de timp sau prea multe faulturi acordate grecilor, cumva în alea câteva minute s-ar fi băgat mingea în ațe singură? Da, am primit gol din ofsaid. Și? Viața-i injustă, oamenii greșesc, am mers la Euro 2008 cu un gol marcat din ofsaid de Goian. Deci să nu ne mai plângem de milă și să punem osul la treabă – 2-0 e un scor periculos și fantezist, dar dacă mai avem 1% șanse să ne calificăm, să ținem cu dinții de ele!

A ieșit soarele și pe strada noastră!

 
 
Așa-i că sunteți fericiți? Au început să vă atragă iar meciurile naționalei? Parcă începe să vă înmugurească în inimă speranța că vom bate Olanda, nu-i așa? După un meci în care românii au câștigat, dar au și jucat frumos, fără să marcheze din ofsaid sau să se baricadeze în propria jumătate, au început să apară tot mai mulți susținători ai echipei, fanii și-au mai recăpătat încrederea în forțele naționalei, ba chiar în Pițurcă, așa ciudat și introvertit cum e el, și în lotul său (pe care mulți l-au criticat pentru că lipsește X sau a venit Y în locul lui Z). 
 
Nu e cazul să ne entuziasmăm prea mult și să ne proclamăm câștigătorii grupei, dar nici nu trebuie să ne panicăm în perspectiva meciului cu Olanda, la urma urmei, tot 11 vor fi și ei, tot 2 picioare are fiecare fotbalist olandez, important este ca noi să nu stăm sfioși, în așteptare, să pândim un contraatac, pentru că vom păți precum CFR Cluj, nu uitați că tot Van Persie este killer-ul din atacul portocaliilor. Și nu cred că norocul va mai fi atât de darnic de data aceasta, să-i mai permită lui Goian să marcheze din ofsaid. Cu fruntea sus, cu mult tupeu și încredere în noi, putem reuși un rezultat bun și un joc mare! Mai ales că se joacă la noi acasă, pe Național Arena, unde fanii le vor da aripi jucătorilor și-i vor înspăimânta pe adversari. 
 
Sper ca dl Pițurcă să fie la fel de inspirat și de această dată, să joace pe aceeași carte GROZAVă ca la Istanbul, fără să țină cont de păreri din exterior, căci în cazul unei erori, el va plăti, nu miile de așa-ziși antrenori care-și dau cu părerea. Dacă e să moară, să moară pe mâna lui! Felicitări băieților pentru jocul prestat și jos pălăria pentru golul grozav! Și nu uitați, la națională, nu mai există steliști, dinamoviști, stranieri, există doar români în tricouri galbene care trebuie să joace curajos, cu gândul la milioanele de inimi care bat la unison în timpul meciurilor României! 
 
Acestea fiind spuse, sper ca meciul cu Olanda să ne dea din nou prilej de bucurie, dar mi-aș ca adversarii noștri de aseară să câștige și ei, nu de alta, dar voi fi în Turcia săptămâna viitoare și știți și voi cât sunt de pasionați și înverșunați turcii în ceea ce privește fotbalul! Sper doar să nu mă trimită să dorm afară dacă voi trimite săgeți spre meciul frumos dintr-o memorabilă seară de octombrie! Vă urez un week-end superb și nu uitați de meciul cu Olanda, naționala are nevoie de noi! 
 
 Hai România!
 
*P.S.: Știu că nu e încă 14 octombrie, dar țin să-i urez La mulți ani! unui copil frumos care va împlini mâine 18 ani! Draga mea, sper să ai parte de cea mai frumoasă duminică din viața ta mâine, să fii sănătoasă, iubită, să ai încredere în tine și să încerci să să profiți de toate oportunitățile care-ți vor apărea în cale! Știu că urmează un an greu pentru tine dar sunt sigură că te vei descurca minunat! Sunt mândră de tine și nu-mi vine să cred că din fetița simpatică pe care-am cunoscut-o în generală, te-ai transformat într-o tânără frumoasă, deșteaptă, ironică până-n vârful unghiilor, dar mai ales, într-o prietenă atât de dragă! Îmi pare rău că nu voi fi și eu mâine cu tine, dar ne vedem când mă întorc! Păstrați șampanie și pentru mine! La mulți ani, Octă!

Să începem de la 3!

 
 

Uitați-vă bine la imaginea asta! E ultima echipă care a reușit o calificare la un turneu final. Într-adevăr, doar 3 din vechea gardă fac parte și din lotul actual, care își începe în seara asta aventura,  dar tinerii ce vin din spate ar trebui să alerge mâncând pământul pentru această calificare. Doar sunt în joc viitorul și statutul lor de tinere speranțe sau valori confirmate. Diseară, în direct la TVR1, echipa națională joacă primul meci din preliminariile CM 2014, campionat ce se va disputa în Brazilia, pe ritmuri de samba învăluite în miros de cafea și spectacol.  E un nou început pentru Victor Pițurcă, selecționerul cu un palmares impresionant: 3 calificări la turneele în finale (2 cu echipa de seniori și una cu echipa de tineret). E un nou început pentru jucătorii naționalei, începând cu experimentații Raț și Marica și terminând cu debutanții Rusescu și Popa. E un nou început pentru noi, suporterii. 

Ciprian Marica se plângea zilele acestea de presiunea pe care presa, publicul, federația o pun pe lotul naționalei, preferând probabil să-și vadă relaxat și indolent de treburile sale personale, indiferent de rezultatul din această seară. Ei bine, nu prea se poate, Cipriane! Punem presiune pentru că ne interesează, pentru că vrem să credem în voi, deși ne-ați omorât speranțele și cu ocazia altor campanii de calificare, pentru că vrem să fiți eroii noștri! Ar fi mai bine să nu ne pese? Mulți români și-au pierdut interesul față de echipă, ca dovadă scăderea dramatică a numărului de membri ai fan clubului naționalei. 


Dar suntem dispuși s-o luăm de la capăt, să uităm umilința din primul meci din campania trecută (ratată), să trecem cu vederea iluziile spulberate, să îngropăm resemnarea și dezamăgirea în care ne-am complăcut de-a lungul Euro 2012 și CM 2010, pentru a vă sprijini pe VOI! Pentru că voi sunteți reprezentanții NOȘTRI, pentru că purtați nu doar tricoul naționalei, ci și o istorie frumoasă pe umeri, o istorie în care puteți avea un loc dacă vă veți califica. Ciprian cerea sprijinul publicului indiferent de rezultat, căci numai împreună am putea clădi lucruri frumoase și o nouă calificare. Ne vom achita de partea noastră, rolul va fi îndeplinit pe măsură, vom sta cu sufletele la gură și ochii pe voi, rugându-ne ca de data aceasta, să fiți zglobii pe teren, nu în baruri și cluburi. Vom suferi cu voi, vom plânge și ne vom bucura împreună. Vrem să fiți legendele noastre, să fim mândri că suntem contemporani cu voi. 


Dinamoviști sau steliști, olteni sau moldoveni, în seara asta suntem patrioți! Suntem ROMÂNI! Campania aceasta nu e decisă încă. Avem și noi șansele noastre; iar dacă veți sta concentrați și nu veți visa la cai verzi pe pereți, putem să începem campania cu dreptul și să încercăm s-o ducem la capăt în aceeași manieră. Nu e un meci decisiv, dar e prima impresie. Fiți bărbați și arătați că nu degeaba apărați tricolorul, că aveți sânge în instalații și v-ați săturat să tot vedeți Mondialul la televizor. Sau din tribune. Luptați, atacați, fiți mai buni! Noi vom fi alături de voi!


Asta e rugămintea noastră: să începem numărătoarea de la 3 în seara asta! 3 puncte de moral, pentru un început bun și o misiune îndeplinită. Nu joacă cifrele, ce dacă Estonia e cu 2 locuri în fața noastră în Topul FIFA? Aveți calități, aveți condiții, ne aveți pe NOI. Vă mai trebuie doar atitudine. Lăsați cuvintele deoparte, indiferent că-s plângeri, cerințe sau laude, și puneți osul la treabă! Că veți câștiga sau nu (e de preferat prima variantă), vrem să vedem determinare și dăruire. Va fi cel mai mare câștig și, alături de el, veți vedea că vor veni și punctele. Mult noroc, băieți! În seara asta, milioane de inimi bat la unison! Nu le înjunghiați, nu încă. 

Și s-a făcut dreptate!

 

Pentru cei care nu au aflat încă, Andres Iniesta a câștigat lupta cu Messi și Cristiano Ronaldo, fiind desemnat pe 30 august, la Monte Carlo, cel mai bun fotbalist din stagiunea precedentă a întrecerilor continentale. Deși majoritatea microbiștilor se așteptau ca Messi să câștige pentru a 2 -a oară acest trofeu, după ce îl obținuse și la ediția inaugurală din 2011, Iniesta a reușit să strângă 2 voturi în plus și să-și adjudece astfel un premiu binemeritat. Cine știe, poate urmează și Balonul de Aur, la sfârșitul anului, dacă ținem cont de prestația strălucită din prima manșă a Supercupei Spaniei.

 

Mărturisesc, am ținut și anul acesta cu Iniesta, cum am ținut și în 2010 la decernarea Balonului de Aur. N-a fost să fie atunci, dar elegantul mijlocaș nu s-a dat bătut și a continuat să ofere pasă de gol după pasă de gol, punctând doar în momentele decisive. A fost mai mereu o luptă nedreaptă, deoarece noi toți îi aclamăm pe cei care dau golurile, pe cei care întorc rezultatele executând un penalty, o lovitură liberă, pe golgeteri, mai rar pe cei care se află în spatele golurilor, pe creatori, pe cei din bocancul cărora a plecat assist-ul.

 

Când Real Madrid a câștigat titlul în Spania, mi-am dat seama că Ronaldo își luase un avantaj considerabil pentru câștigarea titlului de UEFA Best Player of the season. Messi avea și el avantajele sale, golurile marcate pe bandă rulantă, noile recorduri stabilite, sclipirile de geniu. Dar a urmat un Campionat European în care Spania s-a întrecut pe sine și a devenit prima echipă care să dețină o tripletă Euro-Mondial-Euro. Condusă din teren, bineînțeles, de genialul Iniesta. MVP-ul finalei cu Italia a luat ochii tuturor prin jocul său, combinațiile sale cu Xavi, colegul de la Barcelona, ridicând din nou întrebarea: ce s-ar face Messi fără ajutorul celor 2 pasatori? Situația argentinianului la echipa sa națională vă poate da un mic indiciu.

 

Din 53 de voturi, 19 au mers către Iniesta, 17 către Messi și 17 către Cr. Ronaldo. Pânza de pase cu ajutorul căreia Spania își prinde adversarii în capcană, iar Barcelona sufocă orice oponent, a câștigat bătălia în fața ploii de goluri marcate de Real și Barça anul acesta. Spania e mândră, simbolul ei de la acest European a mai câștigat un trofeu; de această dată, Oscar-ul merge la regizor, nu la protagoniști.

 

E clar, Cr. Ronaldo și Messi au fost, sunt și vor rămâne actorii principali în filmul Primerei Division. Iniesta însuși este conștient de asta:
E un privilegiu să fiu pe această scenă alături de acești doi titani.
 Dar anul acesta, a fost anul său. Ca o compensație pentru Balonul de Aur pierdut în 2010, când nici măcar golul din finală nu a fost de-ajuns. Indispensabil pe teren și modest în fața camerelor, Andres Iniesta a cucerit inimile microbiștilor din toată lumea și a devenit un etalon al fotbalului. Ieri seară, și-a primit atestatul. Nu că ar fi  fost neapărat nevoie. Talentul său nu se măsoară în bucăți de metal, ci în clipe de magie furate timpului.

Încă un amical. Ca să ce, domle, să ce?

 
 
 
Uite că Șahtiorul nu le-a tras clapa de tot dinamoviștilor. Deși inițial, Șahtiorul trebuia să joae un amical cu elevii lui Bonetti în prima pauza competițională (începutul lui septembrie), echipa lui Lucescu s-a întors și a ales să joace cu Petrolul pe 7 septembrie și cu Rapid pe 9. De ce? Nu contează, important este că în următoarea pauză competițională, în luna octombrie, îi va veni și rândul lui Dinamo să joace alături de ultima câștigătoare a Cupei UEFA un amical.

 

Și acum, fanii ar trebui să fie în delir, pentru că deh, Dinamo a făcut față extratereștrilor de la Barcelona, cu puțin noroc îi și egalau, vă dați seama ce vor păți bieții ucrainieni? Vor fi sufocați de presing, vor trebui să stea cu autobaza în poartă pentru a stăvili atacurile în valuri ale câinilor, își vor da autogol din cauza emoțiilor. Iar Mircea Lucescu va pleca în Ucraina rușinat și invidios pe câinii care au făcut din nou o grande partita, reușind să întreacă așteptările tuturor.

 

Din păcate pentru dinamoviști, acestea sunt doar iluzii, scenarii care nu se vor putea întâmpla prea curând, nici în amicale, nici în oficiale. De ce încearcă șefii să ducă fanii de nas, aranjând amicale cu echipe mari, care vin la București și joacă, dar cu frâna de mână trasă? Ce vor să demonstreze jucând cu echipe de calibru, când Dinamo pare că depune o muncă titanică și pentru câteva puncte în campionat? Ce vor să facă, să entuziasmeze din nou suporterii printr-un joc bun în amicale, urmat de prestații șterse în campionat, să păcălească suflarea dinamovistă organizând un amical, în locul partidelor de Europea League, să… să ce, domle, să ce?? Dacă n-au reușit măcar să scoată un egal cu Metalist, care se află pe locul 4 în campionatul Ucrainei, ce cred ei că vor face împotriva Șahtiorului, care e pe prima treaptă a clasamentului?

 

Există 2 scenarii posibile: ori vor scoate un rezultat bun (probabil un egal), deoarece câinii par a se mobiliza doar în amicale, iar Șahtiorul nu va juca sigur la capacitatea-i maximă, ori vor pierde, oferind aceeași explicație obosită conform căreia echipa a jucat bine, dar nu a putut face mai mult împotriva unei echipe precum Șahtior Donețk. În loc să-și arate neputința și în amicale, dinamoviștii ar trebui să se reorienteze și să-ncerce să iasă din mocirla în care s-au scufundat. 2 trofee anul acesta, meritate, dar din nou o calificare ratată în Europa. N-ar trebui să ridice semne de întrebare? Poate că lotul actual nu face față pe 2 planuri, mai ales că-n Europa nu joci cu Astra și Chiajna, ci cu Metalist și Inter; poate că antrenorul nu vede situația dramatică prin care trece Dinamo pentru că ține nasul prea sus, poate că așa-zișii conducători ar trebui să scoată mai mulți bani din conturi și să investească, înlocuind poveștile de adormit copiii, pardon, suporterii, cu un proiect pe termen lung. 

 

Restructurarea și crearea unor loturi de juniori competitive, care să poată face față mai târziu la prima echipă,  modernizarea stadionului din Ștefan cel Mare, deja pare a fi un proiect mult prea complex pentru a fi aplicat în România, dar ar trebui măcar niște investiții în actualul lot, un departement de scouteri competenți care să aducă tineri valoroși, din țară și din afară, nu petarde din subsolul ligilor 3-4 din alte campionate vestice și un manager care să vegheze la păstrarea unor relații apropiate cu presa, fanii, liga profesionistă, nu conducători care să latre și să se bată toți pentru un singur os. Pentru că acel os e Dinamo, o echipă cu un palmares important, care a dat României golgeteri și campioni, simboluri și eroi. E păcat ca, după Poli Timișoara, Corvinul, Universitatea Craiova, să mai dispară din campionat o echipă care și-a lăsat amprenta adânc asupra istoriei campionatului din România. Pentru că spre asta se îndreaptă Dinamo, foarte încet, dar sigur, spre o dispariție definitivă de pe scena ligii întâi sau o cădere în anonimat. 

 

Dar nu asta-i important, ci eforturile pe care le depun acei domni îmbrăcați la 4 ace, care se dau peste cap să aducă echipe importante în România pentru a juca amicale. Cine știe, poate Dinamo va deveni o campioană a amicalelor, cum era odată echipa națională a României. Așa că zâmbiți, fani dinamoviști, dar zâmbiți amar, pentru că deja nu mai e nevoie de un amical cu Șahtior pentru a vedea valoarea câinilor, e de-ajuns dubla din play-off.  Poate va face un joc bun cu ucrainienii și va da peste nas contestatarilor, pentru ca apoi să calce din nou strâmb în oficiale. Domnilor conducători, nu vă mai jucați cu speranțele și inimile suporterilor, investiți! Veți primi ca bonus, oameni  în tribune la stadion!