Reading Challenge XLVIII – Trilogia New York-ului

Să-mi aleg o trilogie care să nu-mi consume 3 luni din an a fost destul de dificil, deoarece intenționez să termin provocarea anul acesta și mai am 2 criterii. Așa că, după îndelungi căutări, am ales Trilogia New York-ului, compusă din 3 romane care mi-au dat serioase bătăi de cap. Purtând nume precum Orașul de sticlă, Fantome și Camera încuiată, era clar că nu voi rezista tentației de a citi aceste opere care i-au adus recunoașterea lui Paul Auster la nivel internațional. Pe lângă firele narative extrem de încâlcite, Auster a reușit să inventeze un nou stil literar, care combină ficțiunea post-modernă cu romanul noir.

Primul roman se învârte în jurul unui scriitor de romane polițiste care, ironia sorții, devine detectiv la rândul lui și este târât într-un caz care ar putea aduce pe oricine în pragul nebuniei. Povestea mustește de elemente de intertextualitate, făcând adesea trimiteri la Don Quijote și povestea sa încâlcită. Cel de-al doilea roman gravitează de data aceasta în jurul unui detectiv veritabil, pe nume Blue, care e plătit să supravegheze un alt tip, pe nume Black. Pe cât de înnebunitoare este această pândă și jocul de-a șoarecele și pisica dintre cei doi, pe atât de confuz este finalul care te lasă cu gura căscată. Ai zice că-i simplă povestioară, dacă te-ai lua doar după numele de culori, nu?

Cel de-al treilea roman, favoritul meu din trilogie, este povestea unui scriitor care se trezește cu o moștenire neconvențională: toate operele scrise de prietenul său din copilărie, Fanshaw, pe care nevasta sa îndurerată i le pasează ca o ultimă dorință a dispărutului. Naratorul se vede nevoit să aleagă între a arunca munca de-o viață a prietenului său sau a-l cinsti luptând pentru publicarea lor, întipărind astfel pe veci în mintea tuturor numele său. Poveștile sunt cu atât mai grozave cu cât sunt spuse la persoana I și te simți invadat de aceleași neliniști și tulburări ca naratorii, ești una cu semnul de întrebare care se plimbă prin fața ochilor tăi fără ca tu să ai un răspuns autentic.

Mi-a plăcut să urmăresc traseele acestor personaje care sunt sau se transformă în detectivi, deoarece scriitura lui Auster este extrem de plăcută și te farmecă într-o anumită măsură. Nu mi-a plăcut Kafka extraordinar de mult dar l-am regăsit în acest stil complicat, în aceste enigme aparent fără rezolvare. Dacă vă plac povestirile pe mai multe niveluri și jocurile psihologice absolut incredibile, aceasta poate fi o alegere perfectă. Autorul meditează asupra ideii de identitate în fiecare dintre cele 3 romane, atacând adesea și condiția scriitorului, a eului narativ. Să te rătăcești într-un asemenea labirint plin de capcane și indicii înșelătoare poate fi o experiență plăcută, dacă mai și rămâi cu câteva idei în cap după.

bookpic-trilogia-new-york-ului-52284

Anunțuri